Si-altadata...

am urmarit acum cateva zile pe Antena 2 emisiunea moderata de Florentina Fantanaru: Dincolo de aparente. a fost prima data cand m-am uitat la aceasta emisiune si am fost foarte impresionata. in primul rand pentru ca Florentina Fantanaru este un foarte bun moderator. un jurnalist perspicace, hotarat, tupeist dar fara a intrece limita. in al doilea rand, pentru ca invitatul de atunci a fost Mihai Margineanu care evident nu mai are nevoie de nicio prezentare.
printre cele discutate de acestia si totodata unul dintre lucrurile care m-a impresionat a fost ceea ce a spus Margineanu intr-un mod foarte comic... se vorbea despre nunti, mai exact despre ceea ce nu ne place la nunti si despre penibilul acestora... in acest context Margineanu vorbea despre traditionalul La multi ani care se canta la fiecare nunta si mai apoi despre melodia care urmeaza de fiecare data: Si-altadata, si-altadata o s-o facem si mai si mai lata... care altadata? adica oameni buni, din start pornim de la premiza ca va exista si o data viitoare, astfel va exista si un divort. mai departe, vin eu si spun: de ce incep oamenii lucruri care stiu ca au un sfarsit? si nu ma refer aici la totu-i trecator... ma refer la momentele in care luam o decizie, stim clar ca nu e cea corecta, dar ne complacem si mergem mai departe. incepem ceva care stim oricum ca se va sfarsi prost! in cazul meu, de la simplul incerc sa ma dau cu lac pe unghii la mana dreapta ( niciodata nu reusesc performanta, tot timpul ma manjesc-chestie si de obisnuinta ) si terminand cu ma bag intr-o relatie care stiu ca se va sfarsi prost ( nu e un om de incredere, este prea libertin pentru mine etc. ).
de ce nu vrem sa recunoastem? speranta moare ultima! dar nu-i nimic... si Turnul Eiffel a fost considerat un monstru de fier cand a fost construit, cerandu-se daramarea lui, iar acum iata-l atat de frumos si impunator, simbolizand Parisul...