oda adusa comunicarii orale

comunicarea... poti explica acest termen printr-o definitie observationala, intentionala sau normativa. indiferent de felul in care cunosti semnificatia acestui cuvant, stii foarte bine ca aceasta comunicare este necesara, chiar indispensabila.
vechea problema se pune in felul urmator: de ce sa folosesti ca si canal de comunicare internetul? ( si ma refer aici la deschiderea repetata a ferestrelor de pe messenger, nu la cazurile de exceptie in care distanta dintre emitator si destinatar este intr-adevar mult prea mare ). de ce sa treci ceea ce ai de spus prin atat de multe filtre? mesajul se pierde evident, iar tu te indepartezi pe masura ce mai dai un enter tot mai tare de persoana careia vrei sa ii comunici gandurile si impresiile tale.
de ce comunici? comunici din nevoia de a schimba opinii, idei... din nevoia de informare... cu scopuri persuasive... oricare este motivul pentru care comunici, fetele de pe messenger - toate emoticons-urile nu trezesc de fapt in persoana careia ii sunt destinate mesajele tale, absolut nicio emotie, nicio schimbare de stare... intreaga voastra asa-zisa comunicare, se bazeaza pe un sistem virtual, fals, rece, distant care nu iti ofera posibilitatea de a reactiona natural la mesajele pe care le decodifici. nu vreau sa par invechita sau sa exagerez, ceea ce vreau sa spun este ca este mult mai placut sa mergi la o cafea, la o bere, la un suc... sa te plimbi prin parc, prin mall sau unde iti face placere, sa interactionezi fata-n fata cu persoana cu care vrei sa iti petreci acel timp liber si vei fii mai castigat/a cu siguranta. fie ca vrei sa convingi o persoana de ceva anume, fie ca ai un iubit/ o iubita si vrei sa iti petreci timpul cu el/ea, fie ca este vorba de o simpla relatie de prietenie si simti nevoia sa palavragesti despre "nimicuri esentiale", contactul vizual si body language-ul te ajuta de fiecare data si te fac pur si simplu sa existi in care si oase, sa fii palpabil, sa respiri si sa ai miros, nu sa fii doar un alt / o alta tip/tipa de pe mess...
asa ca, incercati sa nu va mancati timpul pe paine, inchideti messengerul, luati-va o pereche de conversi si mergeti la o terasa pe Piezisa ( daca sunteti in Cluj ), la motoare ( daca sunteti in Bucuresti ), pe strand ( daca sunteti in Arad ) sau unde va place voua acolo unde va duceti traiul si comunicati fratilor fata-n fata! fiti pe bune!

Cioburi colorate

ti se intampla atunci cand esti student. cand nu iti ajung ultimii 5 lei de paine si tigari. cand descoperi in fiecare zi oameni, locuri si intamplari. cand stai in pat cu ochii deschisi privind pe tavan pentru ca nu reusesti sa iti amintesti cate beri ai baut seara precedenta. cand ti-e dor de mancarea calda de acasa. cand pierzi vremea palavragind la cafele prelungite. cand ramai in pijama toata ziua si te uiti la filme. cand inveti noaptea zeci de pagini in cateva ore pentru examenul din dimineata urmatoare...
toate aceste cioburi colorate care iti alcatuiesc existenta, ti se intampla o singura data. acum!

TIFF si Nunta muta

editia a 7-a a TIFF-ului. Clujul forfota parca mai tare decat la oricare alt eveniment. are si de ce...filme din toata lumea sunt proiectate in cinematografele clujene, pe terasele boeme ale orasului. studentii flutura cu entuziasm programele TIFF in timp ce beau o cafea si schimba opinii despre filmul precedent. e intr-adevar o atmosfera de festival...

in cele 10 zile ale TIFF-ului am avut ocazia sa vad o parte din ceea ce este cu adevarat bun in cinematografie. am vazut Control ( despre viata solistului de la Joy Division, Ian Curtis ), am vazut Boogie ( unde intalnirea cu cei mai buni prieteni din liceu, il coplesesc pe Bogdan, ca urmare are parte de aventuri fierbinti si betii glorioase ), am vazut Megatron ( scurt metrajul care a luat Palme d'Or ), Cuibul de Viespi ( unde Tamara Buciuceanu a demonstrat intr-un mod comic inca o data ca este o actrita de mare valoare ), Elevator ( doi tineri raman blocati intr-un lift de marfa, filmul sfarsindu-se cu moartea acestora ) si multe alte productii care merita vazute cu siguranta.

cu toate acestea, a existat un film care m-a marcat in cel mai frumos mod posibil: Nunta Muta in regia lui Horatiu Malaele. un film care va aparea in toamna acestui an, un film cu mult bun gust, care te face sa razi si te ridica pe culmi inalte unde te face sa plangi, amintindu-ti ca Horatiu Malaele este intr-adevar un om cu o bogatie culturala si sufleteasca deosebite, dar si un regizor de exceptie. iata se poate, se poate ca un film romanesc sa intreaca orice asteptari. un amestec de voie buna, muzica si culoare se intrepatrund cu sensibilitate, paranormal, frica si moarte. finalul filmului este extraordinar in adevaratul sens al cuvantului, punctand inca o data originalitatea acestei povesti a Nuntii Mute.
astfel, nu ne ramane decat sa ne bucuram ca exista filme de exceptie ca Nunta Muta si intamplari frumoase ca TIFF la care asteptam cu nerabdare editia a 8-a!

Azi imi fac blog

o simpla vineri dupa masa. etajul 6 al unui bloc vechi, comunist din Piata Marasti. un apartament dezordonat, destul de murdar, un aer imbacsit de caldura de afara poate. bucataria...veche, cu ciment pe jos, pereti albastri, masa lunga si mult prea inalta, o scrumiera, 3 tigari in scrumiera, una din ele stinsa la jumatate...o ceasca de cafea ramasa de azi dimineata. suna telefonul. Alex si-a facut blog. am vrut si eu...dar nu stiu daca are rost...cum e defapt? n-ai viata, ai blog...ee..nu stiu, poate... dar hai... ce hai? hai sa ne facem blog! te plictisesti? nu, e sesiune deci am de invatat si incerc sa evit...as face orice in loc sa invat...chiar orice? ee..nu, dar un blog mi-as face! Motor! Actiune!