am ajuns acasa de doua saptamani... mi-a lipsit intr-adevar sa dorm in patul meu, sa stau la biroul meu, sa mananc mancarea lu' mama, sa imi imbratisez parintii, evident, sa ma plimb hai hui pe strazile Aradului si mai ales pe strand. atata ca dupa cateva zile de cafele prelungite cu prietenele, de mers la Ghioroc la plaja, de savurat o bere pe terasa de la Joy's, de dat ture cu broscutza mea, m-am plictisit... mi-am adus aminte cum e sa nu faci nimic, cum e sa locuiesti in Arad...
asa ca, am decis ca e momentul sa se intample ceva... hai sa facem ceva! asta este vesnica mea replica, pentru ca eu sunt nemultumita in permanenta... daca am ceva, vreau altceva si tot asa... si ce e cel mai frumos, e ca nu cunosc notiunea " maine sau poimaine "... la mine totul trebuie sa se intample ACUM! asa ca, am hotarat ca e momentul sa mergem si noi la pescuit... activitate de oameni in varsta sau de oameni cu timp... poate! dar ne era dor de orele petrecute la lac in care prindeam si nu prindeam cate un pestisor, dar in care cantam la chitara, beam bere, faceam gratar si invatam sa legam carligul la undita... in concluzie, am dat un telefon-doua si am pornit spre Bodrog, unde aveam sa pescuim vitejeste si apoi sa frigem pe gratar ce au prins baietii.
am ajuns la Bodrog, am poposit acasa la un prieten care ni s-a laudat pentru a mia oara cu chitara lui electrica ( are si de ce ) si care ne-a umplut paharele cu gheata si suc de mere, in timp ce noi duhaneam molesiti de caldura pe terasa casei lui. nu dupa mult timp, am dat o fuga pana la magazinul din sat de unde am luat cateva doze de bere, am luat-o pe Niki, catelusa prietenului nostru, dupa care am pornit spre balta. aveam de ales intre un canal din spatele casei, Muresul Mort, sau raul Mures. am hotarat ca e mult prea cald sa ne intindem la trasee prin camp si paduri, asa ca ne rezumam la canal. din pacate, canalul secase din cauza caldurii, deci am hotarat ca ne adunam ultimele forte si mergem pana la Muresul Mort. ajunsi acolo, am vazut ca si acesta secase in mare parte si ce era si mai rau, nu aveam niciun locusor umbrit unde sa ne racorim. am injurat vreo cinci minute caldura de afara, pestii, pescarii, "gongile zburatoare" care ne chinuiau, dupa care am pornit mai departe, nedandu-ne loviti, pana la Mures. intr-un final, desi improscati de noroiul in care Niki s-a tavalit, am ajuns la destinatie. intr-adevar, nu avea cum sa iti para rau... dupa ce iesi din padure, cobori o panta cu pietris si nisip si ajungi pe plaja... e un loc special, cu siguranta...
ne-am trantit rogojina pe nisip, unii au tulit-o direct in apa cu undita cu tot, ca doar de aia venisem, altii s-au tolanit pe plaja, si-au aprins o tigara si s-au racorit cu berea care ramasese rece cat de cat. am povestit cate si mai cate, am glumit, ne-am relaxat, am depanat amintiri si totusi nu mai era nimic la fel... se simtea ca a trecut un an de cand nu am mai facut toate astea, ca se schimbasera atat de multe parca... vorbeam acum de sesiune, de relatii atat de serioase si complicate, de complexe, aberam din cand in cand, dar fara farmecul de mai demult... evident, nu am prins niciun peste, noi zicem ca e din cauza caldurii ( pestele nu trage cand e cald )... am plecat la asfintit, dupa ce baietii au mai tras o tura de " cine nimereste cu pietricele in papucii lu' cutare "... am pornit-o pe un alt drum inapoi, pentru ca incercam sa evitam ierburile uscate de pe camp care ne taiau picioarele... am trecut pe langa un lan de porumb de unde baietii nostri au furat un "cucuruz" sa ne arate ce dulce e cand e crud, dupa care am trecut pe langa cativa prunci de-ai locului care ne-au aruncat un buna ziua intre doua versuri de manele care sunau de pe telefoanele lor mobile... am ajuns pe aceeasi terasa, am mai fumat o tigara si am pornit spre Arad cu intentia sa bem o bere in Joy's ca sa incheiem ziua cum se cuvine.
nu a fost cine stie ce aventura, dar am simtit ca mai fugim un pic de oraselu nostru anost... data viitoare, poate fugim mai departe...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
normal dupa ce vii dintr-un orash agitat si incarcat cu zgomot, circulatie si stres la un orash de la marginea granitei cu ungurii, observi diferente si apar nemultumiri. plus ca multe persoane dragi tie, prieteni din liceu sau gimnaziu is plecate si ele prin diferite parti isi fac acolo prieteni and all that. nush eu zic ca poate ar trebui sa te gandesti ca uneori e bine sa iei o pauza de agitatie si plimbat dincolo in coace. si nu inteleg ce inseamna la tine a face ceva. ai schimbat ceva in lume cat timp ai fost in cluj? sau totul s-a rezumat pur si simplu la party-uri ce s-au finalizat cu un numar mare de mahmureli si colegi care te luau pe subsioara si mai ziceau ceva funny si inteligent din cand in cand? cred ca poate interpretezi gresit notiunea de "ceva" asa cum o facem majoritatea.apreciaza ce ai langa tine, pana la urma aradu este deocamdata casa ta. aici ai toate amintirile placute si neplacute evident si nu uita nici de prietenele tale care tin la tine si vor fi acolo pt tine mereu. pup ;)) mai sincera de atata nu se putea=)
sa stii ca pentru mine, daca pauza de agitatie cum o numesti tu, dureaza mai mult de trei zile, e prapad :)) asa e stilul meu de viata ;) si nu era vorba de party (am lamurit asta in alte posturi), este vorba de putina adrenalina si putina activitate intelectuala si fizica, pe care nu le pot avea pe centru cu cocalarii si nici plimbandu-mi curu intre doua apartamente :D incepi sa iti faci o viata in momentul in care pleci intr-un alt oras...viata care e legata de oameni noi, locuri noi, stari, senzatii, scoli si alte proiecte pe care le ai... cat despre prietenele mele, le iubesc si in Arad si in Cluj si la mare si la Minish...cam peste tot;) asta ar trebui sa stii:D
acolo faceai proiecte pt faculta automat iti pui in mischare activitatea intelectuala. la cluj nu sunt cocalari?:> poate mai putini ca aici ce-i drept buuuuttt =)) cred ca problema ta sunt totusi persoanele si nu locatia si doi la mana da si mie imi place sa vizitez tot felu de locuri. crezi ca minunatul cluj nu va deveni plictisitorul cluj daca o sa iti mai petreci anii pe acolo? ii un orash frumos si mie mi-a placut da nush parca acasa e acasa. locu in care ma simt comoda, locu in care ma tzap ca o placinta in patu meu preferat. daca ai fi locuit in cluj de ani de zile pun pariu ca mersu dintr-o camera in alta ar fi fost sportu principal
imi doresc sa ma tzap in lume ( nu in patul meu preferat ) si sa pot sa vad un film bun, sa merg la un concert tare, sa am unde sa imbuc ceva bun si ieftin intr-o pauza, sa am posibilitatea sa aleg unde ies in oras sau unde ma plimb sa ma recreez, vreau sa vad oameni tineri si veseli cand merg pe strada ( nu sa ma deprim cand tot e gri sau nu e decat sumar - gen curea in loc de fusta )... si cate si mai cate... vreau sa evoluez nu sa fiu constransa de gandiri mediocre si obosite... nu zic ca nu or fi si in Cluj toate astea...poate...dar daca sunt, iti atrage atentia altceva mai bun intotdeauna ;) trebuie sa te desprinzi un pic de patucul tau de acasa ca sa pricepi :D
si eu vreau sa ma tzap in lume, sa vizitez cat mai multe lucruri frumoase facute de om sau de evolutia frumoasa a naturii evident ca imi place chestia asta dar mie imi place si sa am io acolo locu meu de revenire, de odihna, locul familiar cu mirosul placut al copilariei demult apuse , ps: in cluj oamenii pareau cam roboti daca tot veni vorba io cu miru cel putin ne-am shocat =)) cu totii vrem sa evoluam..ma rog noi astia care avem alte preocupatii decat masini scumpe phizdhe si mai scumpe, bani si alte chestii, vrem sa evoluam in gandire. totdeauna avem ceva de invatat. eu vreau doar sa evidentiez faptu ca daca la inceput un loc ti se pare interesant dupa mult timp te plictiseste, la asta ma refeream cand dezbateam problema cu cluju. restu ce spui tu cu locuri noi concerte nush ce, astea is lucruri evidente, ne place sa schimbam peisaju dar ala de la care am pornit in the first place e sfant or at least is should be daca a fost vazut frumos in copilarie. atata tot pisiiii =)
nu zice nimeni ca acasa nu va ramane acasa... vorbeam de un oras mort si unul care este! :)) unde am ajuns de la cativa pestisori:))
da:"> di tze asa multi pestisori?:">
stau in cj de trei ani si nu m-a plictisit deloc orasul. absolut peste tot conteaza oamenii cu care stai, iesi , iti petreci timpul liber. oamenii te pot face sa te plictisesti, sau lipsa lor ( a prietenilor ).
esti in vacanta si cam toti spunem la fel: " ce plictiseala e acasa" . ai grija tu sa nu fie. sunt multe lucruri pe care le poti face dar dupa cum am spus e vorba de oameni.
cred ca ma apasa dorul de voi mai :D de aici vin toti pestisorii astia :))
frumos spui :))
,,data viitoare poate fugim mai departe" , pai hai sa fugim, sa fugim spre mare sa ne spele gleznele in soare...
Mie una nu mi se pare schimbata Bistrita, dar m-am schimbat eu, in liceu experimentai tot timpul, si mai aflai ceva nou; acum dupa ce vi dintr-un oras mai mare si blabla, clar ca ti se pare diferit..same feeling da vine toamna cu studentia ei cu tot:)
ps: nu creeeeed ca ti-ai facut blog :))))
am mai fugit noi doua si la Bucuresti si in Vama... de data asta eu fug pana in Bistrita in august, da' fara tine :)) :D
da ti' ashtept :)
pfff dupa ce am citit asta am devenit usor melancolica cand mi-am amintit ce pescuieli mai trageam si vara trecuta:).nu conta ca nu prindeam pesti,ne simteam bine radeam,glumeam si la final puteam sa spunem si noi "am fost la pescuit!" ce vremuri frumoase,inca mai sper ca nu s-au dus de tot... :)
Trimiteți un comentariu